astazi am citit despre un inger si-am vazut ce greu este sa fii inger si n-am ajuns cu ingerul la final ca a trebuit sa incalec calul si sa merg intr-o adunare de oameni si intre aceti oameni mi s-a parut ca este si un inger dar nu puteam sa-l identific dar i-am simtit prezenta... apoi am ajuns iar acasa unde am gasit caietul de aritmetica plin cu povesti nescrise... mare parte din el sunt povesti din vise... ponna latra ca e singura cu mine dorra si dorruta sunt jos zilele astea presimt ca iar nu ma pot strange sa finalizez dar nu-i nimic... important este ca-mi vad de desert ca un beduin din cand in cand cate o caravana trece prin "fata morgana" niciodata nu ma invat minte si alt caietul de aritmetica se umple de povesti nescrise
emir (19:23:06 22 Iulie 2010)
acum mi-e mai clar. din atatea fotografii, din atatea semne de carte, din atatea crochiuri, din atatea locuri, voi retine-n acord Starea, ma voi inconjura de toate insemnarile din undeva-candva, nu inainte de a-mi fixa sevaletul in lumina aleasa de la Marginea Infinitului. Aici voi vedea ca biografia va fi la fel de esentiala ca priceperea mea de-a face portretul. Si acesta va incepe cu coltul ochiului de la baza nasului. Cum voi faca ca lacrima sa luceasca precum o perla, cum voi face ca scoica din urechea usor aplecata spre umar sa aiba valoarea tuturor scoicilor din turnul de scoici, cum voi face ca nuantele perlate de albastru sa schimbe cu nuantele perlate ale rasaritului si ale apusului. Toate astea nu cred ca depind doar de mine. Dupa ce subiectul il voi stapani-n toate nuantele lui, ma voi retrage-n atelier si voi supune tabloul corecturii celui care m-a invatat sa pregatesc panza. Pana am ajuns sa pregatesc panzele ca el, am invatat sa pretuiesc munca gradinarului si vocata darului... tu vei face sa vad ca nimic nu poate lipsi... nici bucuriile, nici indoielile, nici pregatirea culorilor, nici uleiurile, nici verniurile, dar cel mai mult, nu va putea lipsi memoria luminii de acolo, de la Marginea Infinitului si nici luminile pe care la gasesc in atelierul acela cu oglinzi, paravane, rafturi si harti...
la borna lui 23 julie mi-am aprins pipa si-am zis: pana aici, Igitur. apoi am dat o privire de jur imprejur. peste tot, ierburi inalte care sprijina cerul. din loc in loc, carari cu pietre si scoici lasau sa se intrevada misterul. pe undeva trebuie sa fie si El (...) apoi am luat-o cum iti place tie sa zici, care-ncotro (vezi si insemnarile "ploile si rodiile"). soarele urcase-n unghiul cel mai bun. am potrivit corzile noi, invartind cheile vechi. pe trupul meu, acordate de vant, stau corzi neatinse. de acum doar Tu le vei atinge. doar tu vei vedea notele portativului. doar eu voi auzi cantecul. ceilalti vor auzi latratul cainelui scapat din Paradis. nimeni nu va ghici nodurile. nimeni nu va vedea semnele. iedera acoperise deja zidul. de aici incepe o carare. povesti nescrise din intamplare, intr-o seara, la scara, la o tigara, in diminetile de julie... imi venea sa scriu 23 aprilie. poate tocmai pentru ca folosisem sageata. sau pentru ca cele 77 de pene-si gasisera aripa. cine stie de ce si nici nu conteaza. doar ca acest 23 julie va fi cea mai frumoasa borna dintre toate bornele rodador-ului de aici reincepe plaja cu suflet intr-o iteratie noua pe o integrala curbilinie cu derivatele partiale ale integrantului indeplinind conditia de la inceput... poarta plajei, cum scrie-n pergamentul diafan, cu clipa lunga care tine un an. credeam ca-i doar o metafora. dar clipa aceasta exista-ntr-o taina. acum cand spun 23 spun si noua. tu, Igitur, vei afla singur.
... citeste